Gândăcelul

Era o seara obisnuita. Putin trecut de ora 24 ma trimite nevasta'mea sa aduc de mancare acasa, asha ca ma strecor iarashi pe canalizare. Ah, cat urasc tzevile astea nenorocite. Emana acelashi miros in fiecare seara. Un miros suportabil penru mine, dar insuportabil pentru oameni. Cred ca m-am ratacit deoarece nu mai gasesc nicio ieshire, sau probabil si-au dat oamenii seama ca cineva le "fura" din sapun in fiecare seara si au pus dopul la cada. Las' ca ies pe la chiuveta mi-am spus!

Am avut dreptate! Am reushit cam pe la ora 1 dimineatza sa gasesc ieshirea de la chiuveta, insa... surpriza: se aprinde lumina la baie! La naiba! Nu aveam unde sa fug. Gasesc o mica crapatura inspre cada si ma ascund acolo. Sper ca nu m-a vazut!

Ashtept ce ashtept pana ce se stinge lumina.
"Salut Marvin!" ii spun paianjenului de sub toaleta! "A fost cat pe ce!" continui eu!
"Salut Ender!" imi raspunde el.

Intr-o seara m-am batut q Marvin pentru ultima bucatzica desapun ramasa. Intr-un final i-am explicat ca am 3 guri de hranit acasa, iar el este singur. L-am rugat frumos sa mai ashtepte o seara. A intzeles, iar eu mi-am dat seama ca uneori degeaba ai 8 ochi... daca nu te ajuta fatza!

Ma plimb ce ma mai plimbpana gasesc sursa de hrana. Iau atat de mult cat pot, si-i duc si lui Marvin. Insa inainte sa plec iar pe canalizare spre casa... se aprinde lumina. Ma simt paralizat de un miros ciudat.

"Nah ca te-am prins, vierme nenorocit!" se aude o voce sumbra.

Probabil ca oamenilor le place sa chinuie anumite vietuitoare, deoarece apoi am fost pus intr-un borcan. Auzeam cum infileta capacul borcanului, si singurul lucru la care ma gandeam era faptul ca nu aveam sa-mi mai revad familia. Stateam lipsit de ajutor inchis intr-un borcan. Din cand in cand mai auzeam cum acel om mai bocanea cu degetele in sticla sa vada daca mai traiesc. Da... inca mai traiam, dar nu pt mult timp, deoarece incepusem sa simt ca ma sufoc. Cu ultimele forte incercam sa sparg sticla, dar ma izbeam si mai tare si-mi dadeam seama ca era inutil. Imi aduc aminte doar ca ... incepusem sa vad in cetza. Nu mai puteam respira... si apoi... dintr-o data se facu linishte si-ntuneric...

Inger sau demon?

Ma pregateam sa ma arunc de pe o cladire inalta cand l-am vazut cum a coborat spre mine. "Ce esti tu?" m-a intrebat. Nu stiam ce sunt. Eram probabil un sinucigash, adus in starea asta din cauza unei femei shi din cauza prietenilor falshi...

Stateam si priveam abisul care ma ashtepta. Daca ma sinucideam, deveneam doar un suflet ratacit in infern pe una din cele 7 trepte sau nivele ale sale. Am uitat de ce ma aflam acolo. Am zis ca ma aflam acolo din cauza unei femei?

Probabil ca asha era. Inainte aveam alt mod de a gandi. Imi intunecase mintea cu religia ei. Nu vroiam sa ma convertesc la religia ei, desi a incercat prin multe feluri sa ma atraga... Mi s-a oferit tot pentru a ma convinge sa ma alatur religiei ei shi a parintilor ei, numai ca eu am fost mai puternic. Am gustat din fructul interzis numai o data shi am reushit sa ma impun in continuare. Am fost puternic. N-am cedat! Nu m-am lasat decat prada tentatiei... Am zis ca eram acolo din cauza unor prieteni falshi?

Probabil ca asha era. Era singura persoana care trebuia sa taca, dar n-a facut asta. Dupa ce l-am considerat ca un frate, a indraznit sa ma atace in cel mai josnic mod posibil, si asta dupa ce mi-a multumit. Asta numesc eu un prieten fals. Se pare ca am ramas fara prieteni, dar macar am o lista lunga de dushmani. Decat sa ma asasineze ei, prefer sa ma asasinez eu.

"Dar stai! Nu sari!" revine aceeashi voce calda. "Nu te uitzi in jur? Chiar nu vezi cata durere lashi in urma? Decat o eternitate demon, mai bine o zi inger!"

M-am intors iar cu picioarele pe pamant. Acum privesc de jos in sus la cladirea pe care in urma cu o ora stateam si atarnam de un fir de atza. Am luat o decizie corecta, si toate astea datorita ingerului care-mi poarta numele... Constantin. Am un inger pazitor, care si-a dezvaluit identitatea pentru mine... Pentru a ma salva asha cum face intotdeauna.

Am ales sa fiu inger pentru o zi decat demon pentru o eternitate! V-ash sfatui sa facetzi la fel. Daca azi ma scuipatzi... maine o sa va intorc shi celalalt obraz. Mi s-ar parea mult mai indicat sa va fac sa suferitzi. Sa calc pe voi cu o fortza de 3 ori mai mare decat atunci cand ati facut-o voi. Dar nu voi face asta... NOT ANYMORE!

Cainele

Nu ma mai recunosc nici eu, nici persoanele din jurul meu. De ce oare? Probabil pentru ca mi-am impus de curand sa fac si altceva decat sa-mi pierd viata stand degeaba si pierzand vremea pe net. Citesc! Am renuntat la net! [nu chiar definitiv] Merg la teatru! Invat! Scriu! Visez! [desi nu pot dormi noaptea din anumite cauze lesne de inteles, precum "astenia de primavara", o fata dulce foc, sau grijile care nu-mi dau pace]

Ce sa mai! Ma culturalizez acum, la batranete.

Acelasi drum ca-n fiecare zi. Q mp3 playerul la mn si q cashtile-n urechi, ma indrept spre locul de munca! Bine-nteles ca nu auzeam nimic decat aceeasi muzica "inundandu-mi" urechile. Ma trezesc ca ma inteapa ceva in piciorul drept. Prima oara incet. A doua oara putin mai tare, iar a treia oara simteam ca mor. Ma intorc, si il vad prins cu coltii de piciorul meu. Se uita nevinovat la mine.

"Auzi mah, tu esti chiar nesimtit?" i-am spus imediat, dandu-mi castile jos din urechi... de nervi.

Imi da drumul la picior. Vede cateva picaturi de sange pe asfalt si incepe sa le linga. Nu-mi mai simteam piciorul, dar oricat de mult ma durea, nu-mi puteam varsa nervii pe un biet catel. Imi dau ghiozdanul jos din spate si-i intind un sandwich. Se uita speriat la mine. Nu mai stia ce sa inteleaga.

"Cum naiba vine asta? Eu il mushc shi el imi ofera un sandwich? Ceva nu e in regula aici!" parea ca-si spune el.

Timid se apropie de mine. Imi linge mana, si o zbugheshte q sandwichul in gura, dand din coada... parca sa-mi faca in ciuda. Nu-s suparat pe el ca m-a muscat, ci mai degraba ash fi suparat pe prietenii care m-au injunghiat pe la spate, pe aceia pe care i-am considerat prietenii mei, acele persoane la care tineam pana sa ma vorbeasca pe la spate.

Nu mi-am facut un dusman, ci mi-am facut un prieten. Un prieten patruped, care e demn de prietenia mea... e mai demn decat veti fi voi vreodata! [Se stiu ei]

O sa-l infiez probabil... iar el intr-o buna zi-mi va pazi groapa si se va stinge abia atunci cand va fi sigur ca am avut parte de linistea sufleteasca.

Sumbru? Nu mi se pare! Numai ca voi niciodata n-o sa vedeti dincolo de aparente. Niciodata n-o sa vedeti daca exista sau nu un geniu ascuns in mine. Dar shtitzi ceva?

I DON'T GIVE A FUCK!

Astazi poate-mi ling ranile, dar ganditi-va ca maine pot renaste mult mai puternic, pentru ca ceea ce nu m-a omorat inca, ma va face mai puternic. Iar ceea ce m-a omorat deja, nu se va mai intampla pentru ca nu voi permite una ca asta... niciodata. Nici mie, nici copiilor mei, si atata timp cat voi trai, nici copii copiilor mei nu vor repeta aceleasi greseli ca bunicul lor.

Paşii...

Inca o zi! Imi tarasc piciorul schiop pana la facultate dupa o zi destul de obositoare la munca.

Shi mai ziceau unii ca e ushor sa scrii cartzi.

Revenim! Imi tarasc piciorul schiop pana la facultate! Ce mai facultate. Gresie peste tot. Imi puteam auzi pasii cu ecou chiar. Asta sunt eu prin viatza? Un simplu pas facut? Apoi inca un pas? NU!

Pasii astia reprezinta de fapt ani... Si toti acesti pasi sunt numarati. Intr-o buna zi n-o sa mai putem sa facem nici macar un pas, pentru ca am ajuns la limita pashilor. Daca ai atins sa zicem 80 de pashi, ai 2 copii sanatoshi shi la casa lor, cel putin 3-4 nepotei sanatoshi si ei, gata sa se stabileasca shi ei la casa lor, samd... atunci te poti uita cu drag in urma pasilor facuti, si POTI FI MANDRU! Ai stiut sa-ti traiesti viatza si scopul tau in viatza a fost indeplinit.

Nu lasa acesti pashi sa treaca pe langa tine. O data facut un pas, nu mai poti da inapoi...

Totul se rezuma la pasi. Stau in mijlocul drumului la statia de metrou P-ta Unirii. Vine un metrou. Nu ma clintesc. Aud pashi in stanga, pashi in dreapta, pashi in spate... Pt mine totul se mishca atat de rapid, cand de fapt totul era atat de lent si se referea numai la PASI!