miercuri, 23 aprilie 2008

Gândăcelul

Era o seara obisnuita. Putin trecut de ora 24 ma trimite nevasta'mea sa aduc de mancare acasa, asha ca ma strecor iarashi pe canalizare. Ah, cat urasc tzevile astea nenorocite. Emana acelashi miros in fiecare seara. Un miros suportabil penru mine, dar insuportabil pentru oameni. Cred ca m-am ratacit deoarece nu mai gasesc nicio ieshire, sau probabil si-au dat oamenii seama ca cineva le "fura" din sapun in fiecare seara si au pus dopul la cada. Las' ca ies pe la chiuveta mi-am spus!

Am avut dreptate! Am reushit cam pe la ora 1 dimineatza sa gasesc ieshirea de la chiuveta, insa... surpriza: se aprinde lumina la baie! La naiba! Nu aveam unde sa fug. Gasesc o mica crapatura inspre cada si ma ascund acolo. Sper ca nu m-a vazut!

Ashtept ce ashtept pana ce se stinge lumina.
"Salut Marvin!" ii spun paianjenului de sub toaleta! "A fost cat pe ce!" continui eu!
"Salut Ender!" imi raspunde el.

Intr-o seara m-am batut q Marvin pentru ultima bucatzica desapun ramasa. Intr-un final i-am explicat ca am 3 guri de hranit acasa, iar el este singur. L-am rugat frumos sa mai ashtepte o seara. A intzeles, iar eu mi-am dat seama ca uneori degeaba ai 8 ochi... daca nu te ajuta fatza!

Ma plimb ce ma mai plimbpana gasesc sursa de hrana. Iau atat de mult cat pot, si-i duc si lui Marvin. Insa inainte sa plec iar pe canalizare spre casa... se aprinde lumina. Ma simt paralizat de un miros ciudat.

"Nah ca te-am prins, vierme nenorocit!" se aude o voce sumbra.

Probabil ca oamenilor le place sa chinuie anumite vietuitoare, deoarece apoi am fost pus intr-un borcan. Auzeam cum infileta capacul borcanului, si singurul lucru la care ma gandeam era faptul ca nu aveam sa-mi mai revad familia. Stateam lipsit de ajutor inchis intr-un borcan. Din cand in cand mai auzeam cum acel om mai bocanea cu degetele in sticla sa vada daca mai traiesc. Da... inca mai traiam, dar nu pt mult timp, deoarece incepusem sa simt ca ma sufoc. Cu ultimele forte incercam sa sparg sticla, dar ma izbeam si mai tare si-mi dadeam seama ca era inutil. Imi aduc aminte doar ca ... incepusem sa vad in cetza. Nu mai puteam respira... si apoi... dintr-o data se facu linishte si-ntuneric...

Niciun comentariu: