Ma gandesc adeseori la moarte, dar nu la cea fizica, ci la cea psihica. Ma simt obosit din pct de vedere psihic. Nimieni nu ma intelege.
Daca prefer sa dorm la ora 20:00, prietenii-mi spun ca-s mosh. Oriqm la ora 2-3 dimineatza pazesc tavanul. M-a ajuns oboseala, cumulata-n ultimii 2 ani si 1/2 din viatza mea.
O vorba a unui prieten spunea: "Esti praf! Sau mai rau... esti pamant, pentru ca praful se duce!".
De aici am incercat sa schimb putin. "Nisip sau trist"? ar suna in traducere titlul.
Nisipul e liber, mereu purtat de pe o duna pe alta in desert. Ash vrea sa fiu nisip acum. Trist? Nu am de ce. Imi place viata si o traiesc exact cum imi place. Imi "croiesc" insa o noua plapuma, pentru ca cea veche nu-mi mai place.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu