Dream or reality?

24th of february, 2007

It was morning... don't know the exact hour.

As I was laying on the bed, sleepind and dreaming probably something nice a voice is shouting my name. I hear a "Dani" right next to my right ear. I woke up sudenly. I felt asleep with the face up to the ceeling. Everytime I fall asleep like that, I have nightmares. Not today.

The voice it was familiar. I don't know if it was the voice of the past, or the present voice. Both of their voices seduced me from the begining, and now.. it's very difficult for me to say who it was.

I've heard her voice for allmoust 2 years, or even more... She's now the voice of my past.

I've heard her voice since I got better. That means like a month maximum... She might be the voice of present.

Although I dream a lot with my eyes opened, I bet that this was not a dream. It was real like the sun is on daylight... like the moon is at night. It was defenetly not my imagination. One of them shouted my name at exactly 6:20 A.M.

I was unable to fall asleep again after that. I still have the past in my mind, but I think at the present a lot lately. I miss the past, but I like the present.

I decided that I will not erase the past from my mind, but I have to fill some empty spaces in my soul, and only time can heal some of my wounds. Nobody understands... only me and ... the past.

Past... I keeped all the good memories inside my soul. That doesn't mean that you did meant nothing to me, that means only ... that we must go on with our lives. So, can we still be friends? Can I still call you? Can we still talk like we used to a couple of years ago? You were right... Thoose were the days... Sweet memories.

'bout the present? I don't know. The present's alright... The present is fun, smart, childish. It has a lot of good qualities. It's likewise the past. The resemblence is not the same... only refering to the physic look. But if you put them in two different rooms, they'll react just the same in same situations.

What can I say? I miss the past, but I like the present. What can I do? I'm kind of tied up right now. Even if everybody likes me the way I am, I've been trough some changes lately. Physical changes, and I will not stop untill I'll get what I want.

What I want? That's something I wont tell you very soon, but maybe you'll all find out someday.

Kisses from Romania, Light!

11:48 P.M.

Simteam miros proaspat de... pamant!

Ora 2 dimineatza! Plec destul de turmentat de la un bairam.

Frigul imi amorteshte si ultimul os pe care-l mai simtzeam. Paralizasem de frig. Mirosea a iarna. Doamne, ce ger!

Aprind o tzigare si ma gandesc la cat de mult m-am destrabalat! Asta am ajuns. Am ajuns sa fiu un golan si sa ma port ca atare! Simteam alcolul in creier ca un clopot de biserica. Si ca veni vorba de biserica, ajung undeva in apropierea unui cimintir cred. Simt nevoia sa eliberez "raul" din mine, asha ca intru cu tigarea in gura, q mainile inghetzate in cimintir, si ma intrebat cine va fi norocosul/norocoasa.

Maria Terent... neah! Andrei Chitzac? ... neah! Cristina Cioran? ... 1984 - 2007 ... "A fost o fata exemplar. N-o vom uita niciodata!". Avem o castigatoare! Nu m-a deranjat faptul ca daca ar fi trait ar fi fost mai mare decat mine cu un an. Vad o poza cu ea. Era chiar dragutza tipa. Imi fac cruce! Zic "Sa-i fie tzarana ushoara!" si "Dumnezeu s-o ierte!". Auzeam lichidul cum se scurgea pe cruce... shiroaie, shiroaie... si vedeam qm din cauza frigului iehseau aburi de caldura. Doamne ce bine era! Termin treaba si-mi vad mai departe de drum.

Plec satisfacut cu tzigarea intr-o mana! Ma simtzeamatat de bine. Poate era de vina alcolul, sau nush, dar ma simteam sooper bine. Mirosul proaspat de pamant de la groapa Cristinei ma urmarea... Nu intelegeam de ce, dar nici nu aveam remushcari pentru ceea ce facusem.

A doua zi am cumparat un buchet mare de flori si i-am dus Cristinei la mormant! I-am multumit k nu mi-a bantuit visele. Probabil si ei i-a placut ceea ce a vazut!

Povestea celor doua

Va mai lovesc cu inca o poveste si asta inainte de venirea noului an.

De aceasta data e vorba de doua femei. Una mai tinerica, iar cealalta abia trecuta la varsta a doua. Ceea ce mi-a placut la aceasta poveste destul de reala este faptul ca niciuna dintre cele doua femei nu erau pregatite pentru asa ceva.

Duceau o viata destul de plictisitoare dar linistita pana sa intre el... in viata lor. Adica acasa-munca, munca acasa... sau munca facultate-acasa, acasa-munca-facultate.

Din cand in cand il mai scoteau la plimbare shi pe cainele lor, luat sa le tzina companie, el fiind singurul "barbat" din familie. Nici makr el nu era pregatit pentru a primi inca un barbat in viatza celor doua femei, considerand ca un singur "barbat" e de ajuns.

Si uite asa, din doua femei singurele, obijnuite cu monotonia si cu singuratatea lor sufleteasca... intr-o zi apare el...

Apare el incercand sa mai adauge putina culoare in vietile amandorura. Una dintre ele, l-a cucerit din prima. Probabil prin felul ei de a fi. Era ceva nou pentru el. Cineva ar spune... o noua provocare. Dar n-a fost chiar o provocare. La inceput chiar a fost ceva ce n-a mai trait niciodata. Ba chiar avea un motiv de a lupta in viatza asta. Incerca sa le intzeleaga pe amandoua, dar la cat de dificile sunt... a renuntzat intr-un final.

A aparut din senin si le-a facut viatza mai dulce pentru o perioada scurta de timp, si cum a aparut, asa a si disparut din viata lor. S-a evaporat ca un abur!

Acum asteapta in umbra... Cauta! Isi cauta urmatoarele prazi... desi gandul inca i-a ramas la cele doua femei care i-au marcat viata atat e mult. A cedat sa mai spere... A cedat, fiind ferm convins ca altfel ar fi decedat incercand in continuare sa le inteleaga pe acele doua femei.

Dar cum viata merge inainte... la fel trebuie sa facem si noi! NU trebuie sa stam pe loc sa intelegem anumite lucruri pe care suntem siguri ca nu le vom intelege niciodata. Trebuie sa continuam sa mergem. Intelegeti si voi asta... voi... acele doua femei care mi-ati marcat viata!

Sa fiu oare un vampir?

Fie ca-s vampir, fie ca-s varcolac... dorinta de a ucide ramane. Fie ca ucid doar din placere, fie ca ucid pentru sange.
Acum insa vreau sa ucid ... dar nici din placere, nici pentru sange. Vreau sa ma obijnuiesc cu ideea de a fi un simplu criminal! Vreau sa-mi ucid propriile-mi ganduri care oriqm ma omoara inainte sa le ucid eu! Incerc sa le inabusesc... incerc sa le tin in mine, dar ma trezesc ca rabufnesc ca un vulcan si distrug tot ce ating in juru-mi.
Exact ca un vampir ma simt ratacit, simt cum sufletul meu cauta alinare, dar nu cauta unde trebuie. Sufletul meu pereche este aici langa mine acum. Se uita in ochii mei, si nu intelege de ce cred ca nu gasesc alinare din partea lui. Gasesc alinare de la el, numai ca acum parca simt si nevoie de putin sange! Siroaie-mi alina acum buzele cu gustul lui sarat si-mi dezmiarda usor fiecare particica a corpului meu! Ma simt viu, dar oare cum sunt pe interior?
Ceea ce nu poti vedea tu, sufletul meu... sunt acele rani deschise care-mi sangereaza de ceva timp. Nu stiu daca din vina ta sau a mea, dar cred ca in mare parte din vina amandorura! Acum intelegi de ce simt nevoia de sange? Pierd sange!
Cu fiecare secunda cand nu esti langa mine devin tot mai slab! Devin o prada, dar cu toate astea as prefera sa mor pentru tine! Iti infingi coltii usor in gatul meu, si sorbi pana la ultima picatura de sange! Mi-ai zis nimic! Doar mi-ai curmat suferinta! Acum ranile deschise s-au inchis... s-au inchis de tot! A meritat?
Singura nelamurire pe care o am acum este: cine era vampirul: tu sau eu? Sau amandoi eram niste mici vampiri care ne hraneam cu iluzii? Nu mai conteaza acum, pentru ca unul din noi nu mai este! Se aude un tipat ingrozitor! De ce tipi? Doar sunt langa tine.
Imi tii capul in palme! Ma saruti pentru ultima oara... Simt o lacrima de-a ta cum imi cade pe obraz! Ma iei in brate! Ai simtit gustul dulce al sangelui meu si nu te-ai mai putut opri (... sa nu faci diabet), iar acum iti pare rau. Soarele se chinuie sa rasara! De ce nu fugi? Imi spui pentru ultima oara TE IUBESC! si ne transformam in cenusa. Suntem purtati de vant in locuri unde poate doar am visat sa mergem impreuna. Acum suntem liberi! Am scapat de blestemul vietii vesnice. Am scapat de viata traita in noapte. De ce ai ales sa mori o data cu mine? Nu inteleg!
Nu mai inteleg...

Fata finuta!

Daca-mi aduc aminte bine, prima oara cand am vazut-o pe aceasta d-soara al carui nume n-o sa-l divulg... era prin copilarie. Aveam cred ca 15 ani. Sa-i spunem totushi Ela, pentru ca o sa-mi fie greu sa scriu fara sa folosesc macar un nume.
Dupa cum spuneam, aveam 15 ani shi eram la ziua unui prieten de-al meu. De fapt cred ca eram shi mai mic, dar oriqm. Nu-mi aduc aminte ce bluza purta ea, dar probabil avea o camashutza alba. Imi aduc aminte insa foarte clar fusta pe care a purtat-o. Avea culoarea gri, lunga pana la genunchi, cu crapatura in ambele partzi. O crapatura nu prea mare. Felul in care se asheza pe canapea, felul in care mergea... faptul ca mi se parea ca este timida, imi placea. Insa atunci am ales sa ma dau la o tipa in fusta scurta... foarte scurta, o tipa mai baietzoasa, care este chiar irelevanta acum.
Revenim la aceasta d-soara finutza. Mai apoi, dupa altzi ani am vazut-o la acelashi prieten. Ori la ziua lui, ori la o petrecere de revelion. Chiar nu-mi mai aduc aminte bine. Cred ca era la un revelion acum 4 ani. Eu ma ocupam de muzica asha cum imi place mie. Intretineam atmosfera shi ea vine shi ma intreaba ce melodii rock am. Fiind fan Linkin Park ii spun ca pot strecura una sau doua melodii dar doar pentru ca-mi placeau shi mie... sau poate pentru a-i face ei pe plac. Nush d c!
Inainte sa vin insa la revelion, cu cateva zile inainte ma apucasem sa fac subtitrarea la filmul Equilibrium, un film care mi-a placut. Cred k l-am vazut pe putin de 7 ori. Coloana sonora a fost destul de buna. De fapt era un sunet care se repeta de cateva ori in film. Probabil zilele astea o sa ma uit iar la Equilibrium, deoarece merita.
Pe la ora 3-4 dimineatza cand totzi vroiau sa se retraga, prietenul meu, un alt prieten al meu cu prietena lui, eu shi aceasta Ela ne-am dus in camera tipului sa ne uitam al ce titrare facusem eu. Pacat ca muncisem foarte mult dar erau traduse doar 10 minute. Asta nu ne-a impiedicat insa sa vedem tot filmul!
Mai trec catziva ani shi ajungem in prezent. Ma intalnesc cu aceeashi d-soara dar shi cu nishte prieteni de-ai ei sau prietene pe undeva pe la Sf. Gheorghe. Pacat insa ca eram "ocupat" atunci. Dar asta nu m-a oprit sa o salut. Nu intzeleg cum de in tot aceshti ani nu s-a schimbat fizic. Pare aceeashi fata de 14 ani sau cat avea atunci cand am cunoscut-o. O fi vampir?
Ashadar shi prin urmare, ieri la ziua aceluiashi prieten apare aceeashi d-soara in peisaj. La fel de finutza ca shi-n anii precedentzi. Am ramas cand s-a oferit sa arunce o punga la coshul de gunoi in locul meu. Normal ca n-am acceptat. Ce naiba? Eu n-am maini?
Inca o enigma. N-o sa intzeleg femeile... De fapt daca-mi aduc aminte, acum catziva ani chiar i-am spus ca-mi place despre ea, dar... am ramas la principiul de a ramane amici. Oricum la cat de des ne vedem e in regula. Dar totushi ea este o fata finutza shi cuminte.
Mai exista shi asha ceva!

Pentru Ela, se shtie ea probabil... Pentru ca este asha cum este ea... RESPECT!

Ziua la sectie!

Era o duminica dimineatza si ma indreptam spre targul de la Autovit, din Vitan. Ora 09:00 plec spre statia mashinii 135. Culmea este ca vine foarte repede mashina. Observ ca circula deviat de la Shtefan cel Mare. Mashina era momentan libera, cam pana pe Pache Protopopescu, cand a inceput sa se aglomereze. Ma ridic si las locul unei doamne mai in varsta. Ma tzin de bara si observ ca ajunge si pe la Iancului, Muncii samd. La naiba! mi-am zis... Mai bine luam metroul si nu ocoleam atata si ajungeam shi mai repede.

Insa nu apuc sa ajung la Autovit, si va explic si de ce. La Iancului se suie o doamna mai plinutza in mashina, incarcata cu cateva sacoshe. Ignor faptul ca una din pungi era putin gaurita, iar zeama capshunilor mi-a patat pantalonii. Dupa ce ca-i fac loc sa avanseze, dupa cateva minute ma trezesc ca striga in gura mare: "Hotzul! Saritzi!". Ma uit la ea shi continua: "Da! Despre tine vorbesc, ce te uitzi asha?". Raman mut de uimire.

Cativa oameni se baga sa ma tzina in mashina sa nu cobor. "Mi-ai furat telefonul!" continua femeia. Eu: "Ce am faqt cucoana? Esti sigura?"
Ea: "Vii cu mine la sectie si vorbim acolo!"
Eu: "Bine cucoana! Daca tu zici." si nu am de gand sa cobor. Probabil ca asta ar fi insemnat ca-s vinovat, sau nush... Dar doi barbatzi au coborat cu mine si m-au insotzit cu batranica pana la sectia... nici nu mai shtiu ce numar... Atat de bulversat eram.

La sectie, femeia depune plangere shi declara furtul telefonului mobil. Eu le zic ca am dreptul la un telefon si ii sun pe ai mei. "Venitzi repede la sectzia X ca ma acuza o baba ca i-am ciordit telefonul mobil!". Cand a auzit tata, s-a facut negru de furie. A fumat cik jumatate de pachet de tzigari in drum spre sectie.

Eu dau declaratii, femeia da declaratii. Completez hartii peste hartii, pana ma baga intr-o camera. Era exact cum vedetzi in filme: geam fumuriu, o masa, doua scaune si un microfon pe masa. Intra nush ce agent la mine si ma ia la intrebari: "Auzi, da' de ce nu recunoshti tu ca i-ai furat telefonul doamnei, ca sa plecam cu totzi acasa mai repede? Ne spui si cine ti-a fost complice, deoarece telefonul doamnei nu era asupra ta... Deci clar ai mai avut complici! Deci? Poti alege calea ushoara, sau putem sa ne petrecem urmatoarele 2-3 zile sau cat e nevoie pentru a ajunge la aceeashi concluzie."

Ma uit scarbit la agent, si incerc sa-i explic ca sunt nevinovat. Oricum asupra mea aveam 2 telefoane mobile, dar personale. Acasa mai aveam inca un telefon... Ce naiba sa fac cu atatea telefoane, si mai ales ca ... nu ma bucuram la telefonul femeii, din momen ce lucrez si daca vreau sa-mi cumpar ceva, imi cumpar! NU FUR.

Ajunge tata la sectie. Vorbeshte cu seful sectiei si il lasa sa intre sa vb q mine. Primul lucru a fost sa ma intrebe daca-i adevarat, desi mi-a spus ca nu crede ca ash fi furat eu telefonul. I-am raspuns ca nu e adevarat.

Intr-un suflet ajunge la sectie si una din nepotelele femeii. O tipa - din nefericire cu parul saten deschis, ochii caprui si cu un ten bronzat. "Buni, iar ti-e rau? Ai uitat telefonul acasa!"

Am aflat ca pe nepotica ei o cheama Mariana, dar ca i se spune Mari sau Maria. A venit sa-si ceara scuze ca bunica ei m-a bagat la belele, iar eu ca un porc i-am spus ca-si poate rascumpara gresheala acceptand sa ieshim o data la un film sau la un suc, pizza, etc.

Dupa ce o femeie a pus pe jar politia romana, m-a bagat pe mine in sperietzi, si eu la randul meu i-am speriat pe ai mei... m-am ales cu o intalnire. Macar atata lucru, vorba aia: "Tot raul spre bine!".

Dar acum ce naiba fac eu? Pentru ca mi-au luat baietzii shi amprente, mi-au faqt shi poze, samd... Nu cred ca aveau de gand sa ma faca gigolo!

Despre realitate... cenzurat!

„Sunt un simplu visator in acest cosmar numit realitate,
Ma lovesc... Ma ridic, dar totushi merg mai departe!
Candva ma credeam special, ma credeam un tip aparte,
Pana cand am realizat ca e greshita a mea mentalitate.
Mesajul meu e simplu si nu ti-l spun cu rautate,
Poti sa ma aprobi, sau... sa nu-mi dai dreptate:
"Libertate, fraternitate, egalitate" si dreptate...
Niste vorbe-n vant pentru mass-media, publicitate!
Ce-i aia dreptate cand n-ai bani de-o paine?
Cand te gandesti ce sa pui in farfurie maine?
Cand te gandesti sa furi, sa recurgi la violentza...
Te cauta... Te prind si te inchid pe viatza!
In schimb, sus, la putere... Stau numai barosani,
Stau si joaca pe degete gramezi de bani...
Nu-i intereseaza ca n-ai tu bani de mancare,
Sau lu' fii'tu si lu' fiita n-ai bani sa-i cumperi tzoale.
Asta nu-i dreptate, e realitate dura/pura...
Iar pe voi, cei de sus... Am sa va *** in gura!

Sa aflam acum ce-nseamna libertate:
E atunci cand tu te trezesti la ora 5 jumate'
Sa pleci la munca , sa muncesti ca un bou pentru un kil de lapte...
Cum sa muncesti 12 ore pe zi pentru 3 milioane jumate'?
Uneori lucrezi in tura de noapte sau faci ore suplimentare,
Pe cand un ministru se trezeste la 10, nu-l intereseaza de cel ce n-are...
Daca vrea pleaca la munca, sau... poate dormi-ncontinuare
Asta nu-i libertate si nici egalitate, e pura realitate!
Fraternitate nu-i atunci cand plecam in strainatate
Sa culegem capshuni, sa culegem fructe sau legume,
Eu mor pe astia... de fapt sunt plin de spume...
Lasi familia si pleci cine stie unde-n lume
Pentru cativa euro munceti pana nu mai poti,
Si uiti ca tara noastra e condusa de niste hoti! (vocea a doua: Mafioti!)
Ash continua sa vorbesc si despre viata de noapte,
Dar ma opresc aici... n-am pe nimeni in spate!“

made by Do-Minus

Despre vise... cenzurat!

Astazi seara chiar am avut chef sa scriu despre vise. Nush de ce, dar am avut "transpiratzia" necesara pentru scrierea unei strofe rap despre vise. Ea suna cam asha:

„Astazi zambim, deoarece maine putem sa nu mai fim,
Intr-o secunda un vis frumos se poate transforma-n chin,
Nu mai radem, nu mai glumim, si avem impresia ca-n cerc ne-nvartim.
Scapam de replici dure, cu putere lovim,
Dar in final sa nu uitam ca intr-o zi tot o sa murim!
Plecam din realitate ajungem in abis,
Nu cred ca mai putem face vre-un compromis... Am zis!
Am zis caaaaa... De fap ce am zis?
Nu vreau s-ajung in iad, dar nici in paradis.
Putin confuz, invit o fata sa bem... nu accept un refuz...
Te-am aburit ce te-am aburit... pana ce-n camera te-am dus...
Faci dush? Fah, da-te dreaq! Nu vezi ca am o , marimea 24?
Oh, shit... credeam ca am avut un vis porcos...
Pana ce ti-am b**** -n pana la os!
Nu ma consider ghinionist, dar nici vreun norocos...
A fost un vis cam scurt, dar macar a fost frumos!“

PS: „Nu vreau sa par vulgar... Nu vreau sa par porcos!“ dar probabil ca asha sunt. Noapte buna!

made by Do-Minus

Surpriza din... toaleta!

Era pe vremea cand lucram pentru o companie, lider de piata a produselor fast-food. Pentru bani, lucram ori ture suplimentare, ori lucram de noapte.
Se intampla acum mai bine de un an deci, intr-o noapte de vara pare-mi-se... Pentru mine devenise deja o noapte obijnuita: plecam la ora 20:30 de acasa, inainte dormeam si mancam bine, ma suiam in metrou, coboram la statia cu pricina, ajungeam la munca cu 20 de minute mai devreme, imi calcam camasa si pantalonii, ma schimbam, beam un suc iar apoi intram pe zona.
Aveam 4 zone de acoperit: service, lobby, bucatarie si culise, si eram 6 oameni si 2 manageri in fiecare noapte.
Unul din manageri se ocupa de case si seif, celalalt manager trebuia sa-i ajute pe ceilalti muncitori. 3 lucratori faceau lobby, unul facea bucatarie, unul facea culise si unul service.
Ora 21:20, si tura de noapte este chemata pe zona. Ne luam cu toti imprimire zonele, dupa ce am fost repartizati de catre managerul de zona. Parea o noapte obisnuita, adica linistita... fara evenimente speciale.
Eram fericit ca am fost pus sa fac lobby-ul in seara aia... nu era mare lucru: spalai toaletele, chiuvetele de la toalete... stergeai mesele din lobby de praf... spalai pe jos , stergeai tot ce era de inox cu o solutie speciala, stergeam praful de pe geamuri, aerisiri, etc.
Orele 23:00 cand aproape ca nu mai calca nimeni pragul restaurantului, ma duc in toaleta la barbati sa ma apuc sa strang pe acolo. Nu am putut da cu mop-ul din cauza ca una din usi era inchisa. Am spalat pe jos pe unde am putut, apoi mi-am vazut in continuare de treaba.
Ora 23:15 intru iar in toaleta pentru a sterge oglinzile. Aceeasi usa era inchisa.
"-Ciudat!" mi-am spus. Am anuntat managerul de zona si am venit cu cheile de la usa. De descuiat, am descuiat usa, dar de deschis nu vroia in niciun fel si chip. Ceva opunea rezistenta.
"Daca e vreun mos care a facut infarct?" ma tot gandeam...
"Dar n-are cum!" incercam eu sa ma consolez.
De ce mi-era frica, de aia nu am scapat. Cu chiu cu vai cei 2 manageri au reusit sa deschida usa de la toaleta. Intins pe jos zacea... neinsufletit trupul unui tanar cam de 24-25 de ani. Apa din toaleta era plina de sange, si mai era si putin pe langa... Imediat am chemat politia.
Bine-nteles declaratii, hartogarii... etc. Nu stiu cum s-au descurcat, dar daca asa ceva s-ar fi aflat, s-ar fi zis cu acel restaurant fast-food.
Mai apoi ne-a fost cumparata tacerea... Si am fost nevoiti sa nu spunem nimic presei, si sa negam cu inversunare orice zvon.
Am aflat ca tanarul se sinucisese pentru ca prietena lui il parasise pentru un alt barbat.
Nu vreau sa-mi aduc aminte de acea noapte, pentru simplul fapt ca mama tanarului a tipat intr-um mod ingrozitor cand l-a vazut intins pe jos... fara suflare. Aproape ca i-am simtit durerea din suflet, dar nu la fel de intens ca ea... Nimeni nu putea simti ce a simtit ea.
Vreau sa uit... vreau sa uit multe, dar umbrele trecutului ma urmaresc. Nu mai pot sa tac!
Refuz sa refuz uitarea! Refuz...

Crima din InterCity!

Era pentru prima oara in viata mea cand paraseam tara. Plecam in vizita la o matusa de-a mea din Italia. Din pacate, bunicul meu avea probleme cu inima asa ca am fost nevoit sa merg impreuna cu el cu trenul pana-n Italia, si nu cu avionul cum as fi vrut eu.
Toate bune si frumoase... aveam un drum lung de 30 de ore cel putin. Numai pana la Arad erau 699 km, urmand a iesi din tara pe la unguri.
Pana la Arad nu a fost nici o problema. Doar 10 ore de stat chircit intr-un compartiment cu 8 locuri, plin ochi. Aerul era foarte greu respirabil, chiar daca aveam gemul deschis. Am plecat foarte devreme din Bucuresti, cam pe la ora 6 dimineata a fost ultima oara cand imi vazusem parintii in acea luna.
Era o dimineata racoroasa de octombrie. Infofolit destul de bine, caram niste geamantane mai grele decat mine. Nu-l puteam lasa pe bunicu' sa care saracul, pentru ca si asa avea problemele lui de sanatate. Eu insa... eram tanar. Am suportat cu greu 10 ore de chin - mai citeam o revista, mai faceam cate o integrama, dar nici p-aia integral... ascultam muzica la un mini-radio, etc.
Ajunsi in Arad, asteptam trenul de ora 18:30 ce avea sa ne lase la Toscana, un oras din nord-vestul Italiei. Nu stiam o boaba de italiana, dar imi cumparasem un dictionar si-un ghid de conversatie romano-italian, pe care timp de o luna cat am stat in Italia nici nu l-am deschis.
Important nu este cat am stat, ci ceea ce s-a intamplat in drumul spre Italia.
Am intrat in Ungaria ziua, dar mai erau si alte tari prin care treceam, dar mergeam cu trenul noaptea. Eram la prima iesire de genul asta, asa ca nu stiam mare lucru.
Vamesul ungur se uita foarte atent la mine... ma masura... apoi se uita minutios in pasaport. Bunicul meu a scapat de acest "tratament".
Mergeam cu Intercity-ul, si aveam locuri rezervate la clasa I.
Ce lux! Ce viata!!!
Se intuneca usor-usor, si nu mai auzeam galagie pe nicaieri pe coridor. Probabil ceilalti stiau ce drum lung ii asteapta si s-au pus in pat sa adoarma. Mai aveam cam 20 de ore de mers cu trenul, si singurul lucru care-mi tot rasuna in minte era zgomotul facut de rotile trenului pe sina... Atipeam si ma trezeam brusc cand rotile scrasneau.
Tot asa, am avut o noapte in care nu puteam sa adorm deloc.
Trezit pe la ora 3 dimineata, ora noastra, aud un batut in usa. Am crezut ca este la usa noastra, dar de fapt se auzise la 2 usi distanta de noi. O voce groasa intreaba probabil cine este intr-o limba pe care nu am inteles-o.
"Passport control!"
Se deschide usa, se aud 2 bocnete iar apoi liniste totala. Cam sinistru! Nu-mi mai placea, pentru ca era prea liniste. Nici macar sinele nu mai scrasneau. In mintea mea deja se derulau o groaza de scenarii demne de filmele horror. Daca intr-adevar era un vames, trebuia sa treaca pe la fiecare.
Il trezesc pe bunicu' si-i spun sa pregateasca pasapoartele pentru ca vine vamesul. El imi spune sa adorm la loc pentru ca mi s-a parut.
Nu mi se paruse deloc, pentru ca intr-un final am adormit, iar dimineata eram intr-o gara... abia ce intrasem in Italia, la Piacenza daca-mi aduc bine aminte. Politia ne ruga in italiana sa coboram jos. Paznicul vagonului nostru era roman si ne traducea. Ne spunea sa ne pastram calmul. Bunicul meu il intreaba ce s-a intamplat.
"Pai aseara, unul din calatori a fost omorat!" primise raspunsul imediat bunicul meu.
Se zbarlise pielea pe mine, dar am preferat sa tac. Nu aveam de gand sa fiu acuzat de ceva ce eu nu facusem. In plus eram intr-o tara straina... eram vazut ca un intrus.
Omul cu barba si mai plinut care m-a ajutat pe mine cu bagajele murise. "A fost gasit strangulat!" continua paznicul.
"La un moment dat am adormit si chiar nu am auzit nimic!"
Apoi ne-a luat politia pasapoartele tuturor calatorilor si au pornit o ancheta.
Abia acum dupa aproape un an, politistii au descoperit cine era criminalul. Acesta era un student care si-a omorat profesorul de psihologie pentru ca l-a picat la ultimul examen.
Ce soarta! Sa fii omorat de unul dintre elevi.
Am scapat bazma curata si pentru ca nu ma puteam numi martor, din moment ce nu vazusem nimic. Doar am auzit acele 2 bubuituri care au fost probabil semnele ca profesorul se impotrivise, dar nu a avut nici o sansa. Mi-l puteam doar inchipui cum se face palid la fata in timp ce ramanea fara aer. Scenariul asta nu-mi trecuse prin minte atunci.
Doamne, l-am omorat!

Grija, Pamantul si Dumnezeu

Intr-o zi Grija statea shi se gandea... I-ar fi placut sa faca un omuletz, dar nu avea cum, asha ca se duce la Pamant sa-l roage sa-i faca un omuletz.

Pamantul sta si se gandeshte. La inceput nu prea este de acord cu ideea, dar accepta. Creeaza un omuletz din lut, dar parca tot lipsea ceva.

Grija shi Pamantul se duc mai apoi la Dumnezeu si Ii spune despre ce este vorba.

"Doamne, am dori sa-i dai viatza acestui omuletz!" spusera Grija si Pamantul.

"Accept, insa cu o singura conditie! Omuletul pe care l-ati facut sa fie al meu."

"Dar cum, Doamne? A fost ideea Grijei, si a fost construit din mine..." spuse Pamantul. "Noi ce rol am mai avea atunci?"

Dupa ce a stat Dumnezeu si s-a gandit, a grait asha: "Cat timp va trai, va fi al meu... Atunci cand va muri, se va intoarce in Pamant..."

"Dar cu mine cum ramane?" sari Grija sa-l intrerupa...

"Iar cata vreme va trai... va fi macinat de Griji!"...

Totul si de fapt nimic!

Stateam pe scarile reci si-mi inghetzase fundul. Asteptam sa inceapa piesa. Asteptam marele grup pe care-l insotzeam la "Veronica se hotaraste sa moara". Inca nu am citit cartea. Am inceput sa citesc prea multe cartzi si brusc... pun frana. Totul se opreshte aici.

Sunt eu un tot unitar sau sunt de fapt un nimic?

Ca banii te schimba si nu-ti aduc fericirea este foarte adevarat. Nu le poti avea niciodata pe toate. Trebuie sa lipseasca mereu ceva. Urasc aceasta balantza... acest echilibru-ntre bine si rau... Nu poate fi totushi 75% bine si doar 25% rau? Se pare ca nu!

Fac pariu ca daca m-ai vedea pe strada nici macar nu ai shtii ce ascund de fapt sub aceasta fata calda si zambitoare. Nu sunt aici pentru a-ti povesti problemele mele, ci scopul meu in viatza asta este probabil cel de a le rezolva pe ale tale, neglijandu-le pe ale mele. Asa fac intotdeauna. Ii pun pe ceilalti inaintea mea, si asta nu este bine. Ei bine, s-a terminat. Acel nimic s-a hotarat sa devina cineva fie ca tu-l vei intelege sa nu.

Nu mai am nevoie de prieteni falshi, sau mai bine spus nu mai am nevoie de prieteni. Voi face exact cum ma taie capul, pentru ca atunci cand ati avut nevoie, am fost acolo pentru voi, iar acum... cand am nevoie eu de voi, va coditzi si va facetzi oameni ocupatzi. Poate ca si eu eram ocupat atunci, dar am lasat totul pentru voi. "Prieteni pana la moarte!" mai inseamna ceva pentru voi? Acel trepied care mai bine de 10-13 ani a rezistat, vreti sa-l distrugetzi? Vreti sa-i taiati unul din picioare si sa-l inlocuitzi? Spun prostii, pentru ca de fapt am ajuns sa fim picioarele unui scaun, multumita lui Dydy. Ma excludeti de ce? Pentru ca nu ma intzelegetzi? Nu mai am nevoie de nimic de la voi.

Vorbele voastre ma ranesc acum. Sunt vulnerabil oricarui atac. Asa am fost intotdeauna, si asa voi fi pana cand voi inchide ochii definitiv. Nu vreau insa sa shtiu ca ma judecatzi in continuare. Mai conteaza ce vreau eu totusi? O sa raman pe o linie de plutire ashteptand sa avetzi nevoie de mine, si n-o sa fac cum facetzi voi... n-o sa va intorc spatele, ci o sa va ajut. Exista un Dumnezeu acolo sus, si gandul asta ma consoleaza enorm.

Pentru ultima oara-ti spun...

Cat de naiva am fost sa-l cred in tot acest timp! Parerea mea despre el acum? Este un mare mincinos. Dar el nu era asa. Ceva s-a intamplat... Ceva ce nu-mi pot explica...

Prima oara cand l-am cunoscut a fost acum mai bine de 3 ani, prin vara... Nu ii acordam importanta deoarece aveam prieten p-atunci. Cu timpul insa, relatia dintre mine si actualul prieten se racise. A fost suficient ca el sa calce stramb pentru ca totul sa se spulbere. Insa el... sa-i spunem J, a fost alaturi de mine in tot acest timp. S-a impartit intre doua tabere, si mi-a aratat ca tine la mine. A incercat in zadar insa sa impace si capra si varza... Intr-un final sa spunem ca a reusit, dar numai pt o perioada scurta de timp.

J si eu am devenit amici. Vorbeam pe internet... Vorbeam la telefon... Ne spuneam pasurile, iar... intr-una din noptzi am ramas la el. S-a purtat foarte frumos cu mine, si nu a profitat de mine cum probabil ar fi facut altzii. Am discutat ore intregi, pana dimineatza. Cred ca atunci s-a infiripat ceva intre noi doi. Am continuat sa vorbim pe internet. Dupa cateva luni J a pus piciorul in prag si mi-a spus ca vrea sa fim impreuna. Desi nu eram sigura in ce ma bag, am acceptat. S-a dovedit a fi o alegere foarte buna.

Primele 3-4 luni au fost de vis... Pana cand am aflat ca la inceputul relatziei noastre J mai avea inca o prietena. M-am linijtit atunci cand mi-am dat seama ca m-a ales pe mine. Insa dupa cateva luni... am facut o prostie. Eram beata! Nu am constientizat ceea ce fac, cert este ca J si-a dat seama. A stiut ca in seara aceea de februarie ceva s-a intamplat. Nu era destul cat ma judecasem eu? Adevarul este ca el nu mi-a reprosat absolut nimic, dar a facut ceva si mai grav. Mi-a platit cu aceeashi moneda, exact in seara in care a aflat de fapta oribila pe care o facusem.

Eu insa nu-l puteam ierta pentru asta! Nu-l puteam ierta, desi incepusem sa-l iubesc. Prin simplul fapt ca aceeashi persoana a reushit sa-mi fure 2 prieteni era de neconceput. Timp de o saptamana nu prea am vorbit. In tot acest timp J se chinuia sa-si ceara scuze. Stiu ca suferea, dar cu mine cum ramane? Si eu sufeream la fel de mult. Intr-o duminica m-am decis sa ma duc la el, sa vb fata-n fata despre cele intamplate. Oricat se ascundea, shtiu ca plangea. In acelasi timp si eu-mi ascundeam lacrimile.

"J, daca ma iubeshti, de ce ai facut una ca asta?"
"A fost o prostie din partea mea! N-am sa mai fac niciodata una ca asta! Nu stiu ce a fost in mintea mea... Iti jur ca n-o sa mai fac asta in viata mea." mi-a spus J atunci.

L-am crezut si ne-am impacat. Cateva luni iarashi frumoase. Am fost cu el invitata la o nunta. Am plecat la munte, la mare... eram de nedespartit. Am facut impreuna 3 revelioane... ultimul insa n-a fost prea grozav. Pe langa faptul ca J s-a imbatat ca porcul, a vrut sa-mi demonstreze ceva. Nu stiu ce anume, dar s-a dat la absolut toate fetele prezente la petrecerea de revelion, de fatza cu mine... Fierbeam! Imi venea sa-l sugrum. Nu imi placea sa-l shtiu in bratzele altcuiva. Eram in stare as fac crima de om pentru el.

Dupa revelionul trecut insa n-a fost acelasi tip pe care l-am cunoscut. Probabil ca s-a plictisit, sau nu stiu motivul lui real pentru care a decis sa puna capat relatiei dintre noi. Macar a fost sincer cu mine. Nu m-a mintit si inshelat, pentru ca apoi sa aflu eu. Mi-a spus numai ca ar vrea sa descopere noi orizonturi. Este mult prea tanar sa se lege de cineva inca.

Probabil ca marea mea greseala a fost atunci cand l-am intrebat daca vrea sa ne mutam impreuna. Atunci cred ca l-am speriat. Nu era o casatorie propriu zisa, ci ii puteam spune o casatoruie de proba... sau cum i-ar spune Statul... CONCUBINAJ.

Ne mai intalnim uneori... Vorbim la telefon, dar nu mai este la fel. Nu-l mai cred. Nu mai am incredere-n el. Shtiu ca este mai vagabont de cand ne-am despartit, dar mai shtiu si ca el nu era asha. Sa fiu eu de vina oare?

Nu inteleg de ce ne chinuie pe amandoi... Nu inteleg de ce a ales calea asta, daca shtiu ca el tot ma mai iubeshte, deshi neaga la orice pas. Stiu ca s-a certat cu toata familia din cauza mea. S-a certat cu prieteni. De fapt eu sunt tot ce i-a mai ramas. Nu-l cunosc in totalitate, dar il inteleg... uneori.

Am omis fara sa vreau ca el e cel care mi-a mai deschis ochii... mi-a aratat viatza asha cum n-a facut-o nimeni altcineva. M-a prezentat cercului lui de prieteni... familiei lui... Numai ca el era singurul care ma intzelegea. Ceilaltzi ma judecau din perspectiva lor... si judecau corect.

De curand mi-a spus ca ma iubeshte si ca am un loc special in inima lui si ca-ntotdeauna eu voi fi singura... dar nu-l mai cred...

NU TE MAI CRED! ...

Sand or sad?

Ma gandesc adeseori la moarte, dar nu la cea fizica, ci la cea psihica. Ma simt obosit din pct de vedere psihic. Nimieni nu ma intelege.

Daca prefer sa dorm la ora 20:00, prietenii-mi spun ca-s mosh. Oriqm la ora 2-3 dimineatza pazesc tavanul. M-a ajuns oboseala, cumulata-n ultimii 2 ani si 1/2 din viatza mea.

O vorba a unui prieten spunea: "Esti praf! Sau mai rau... esti pamant, pentru ca praful se duce!".

De aici am incercat sa schimb putin. "Nisip sau trist"? ar suna in traducere titlul.

Nisipul e liber, mereu purtat de pe o duna pe alta in desert. Ash vrea sa fiu nisip acum. Trist? Nu am de ce. Imi place viata si o traiesc exact cum imi place. Imi "croiesc" insa o noua plapuma, pentru ca cea veche nu-mi mai place.