Cat de naiva am fost sa-l cred in tot acest timp! Parerea mea despre el acum? Este un mare mincinos. Dar el nu era asa. Ceva s-a intamplat... Ceva ce nu-mi pot explica...
Prima oara cand l-am cunoscut a fost acum mai bine de 3 ani, prin vara... Nu ii acordam importanta deoarece aveam prieten p-atunci. Cu timpul insa, relatia dintre mine si actualul prieten se racise. A fost suficient ca el sa calce stramb pentru ca totul sa se spulbere. Insa el... sa-i spunem J, a fost alaturi de mine in tot acest timp. S-a impartit intre doua tabere, si mi-a aratat ca tine la mine. A incercat in zadar insa sa impace si capra si varza... Intr-un final sa spunem ca a reusit, dar numai pt o perioada scurta de timp.
J si eu am devenit amici. Vorbeam pe internet... Vorbeam la telefon... Ne spuneam pasurile, iar... intr-una din noptzi am ramas la el. S-a purtat foarte frumos cu mine, si nu a profitat de mine cum probabil ar fi facut altzii. Am discutat ore intregi, pana dimineatza. Cred ca atunci s-a infiripat ceva intre noi doi. Am continuat sa vorbim pe internet. Dupa cateva luni J a pus piciorul in prag si mi-a spus ca vrea sa fim impreuna. Desi nu eram sigura in ce ma bag, am acceptat. S-a dovedit a fi o alegere foarte buna.
Primele 3-4 luni au fost de vis... Pana cand am aflat ca la inceputul relatziei noastre J mai avea inca o prietena. M-am linijtit atunci cand mi-am dat seama ca m-a ales pe mine. Insa dupa cateva luni... am facut o prostie. Eram beata! Nu am constientizat ceea ce fac, cert este ca J si-a dat seama. A stiut ca in seara aceea de februarie ceva s-a intamplat. Nu era destul cat ma judecasem eu? Adevarul este ca el nu mi-a reprosat absolut nimic, dar a facut ceva si mai grav. Mi-a platit cu aceeashi moneda, exact in seara in care a aflat de fapta oribila pe care o facusem.
Eu insa nu-l puteam ierta pentru asta! Nu-l puteam ierta, desi incepusem sa-l iubesc. Prin simplul fapt ca aceeashi persoana a reushit sa-mi fure 2 prieteni era de neconceput. Timp de o saptamana nu prea am vorbit. In tot acest timp J se chinuia sa-si ceara scuze. Stiu ca suferea, dar cu mine cum ramane? Si eu sufeream la fel de mult. Intr-o duminica m-am decis sa ma duc la el, sa vb fata-n fata despre cele intamplate. Oricat se ascundea, shtiu ca plangea. In acelasi timp si eu-mi ascundeam lacrimile.
"J, daca ma iubeshti, de ce ai facut una ca asta?"
"A fost o prostie din partea mea! N-am sa mai fac niciodata una ca asta! Nu stiu ce a fost in mintea mea... Iti jur ca n-o sa mai fac asta in viata mea." mi-a spus J atunci.
L-am crezut si ne-am impacat. Cateva luni iarashi frumoase. Am fost cu el invitata la o nunta. Am plecat la munte, la mare... eram de nedespartit. Am facut impreuna 3 revelioane... ultimul insa n-a fost prea grozav. Pe langa faptul ca J s-a imbatat ca porcul, a vrut sa-mi demonstreze ceva. Nu stiu ce anume, dar s-a dat la absolut toate fetele prezente la petrecerea de revelion, de fatza cu mine... Fierbeam! Imi venea sa-l sugrum. Nu imi placea sa-l shtiu in bratzele altcuiva. Eram in stare as fac crima de om pentru el.
Dupa revelionul trecut insa n-a fost acelasi tip pe care l-am cunoscut. Probabil ca s-a plictisit, sau nu stiu motivul lui real pentru care a decis sa puna capat relatiei dintre noi. Macar a fost sincer cu mine. Nu m-a mintit si inshelat, pentru ca apoi sa aflu eu. Mi-a spus numai ca ar vrea sa descopere noi orizonturi. Este mult prea tanar sa se lege de cineva inca.
Probabil ca marea mea greseala a fost atunci cand l-am intrebat daca vrea sa ne mutam impreuna. Atunci cred ca l-am speriat. Nu era o casatorie propriu zisa, ci ii puteam spune o casatoruie de proba... sau cum i-ar spune Statul... CONCUBINAJ.
Ne mai intalnim uneori... Vorbim la telefon, dar nu mai este la fel. Nu-l mai cred. Nu mai am incredere-n el. Shtiu ca este mai vagabont de cand ne-am despartit, dar mai shtiu si ca el nu era asha. Sa fiu eu de vina oare?
Nu inteleg de ce ne chinuie pe amandoi... Nu inteleg de ce a ales calea asta, daca shtiu ca el tot ma mai iubeshte, deshi neaga la orice pas. Stiu ca s-a certat cu toata familia din cauza mea. S-a certat cu prieteni. De fapt eu sunt tot ce i-a mai ramas. Nu-l cunosc in totalitate, dar il inteleg... uneori.
Am omis fara sa vreau ca el e cel care mi-a mai deschis ochii... mi-a aratat viatza asha cum n-a facut-o nimeni altcineva. M-a prezentat cercului lui de prieteni... familiei lui... Numai ca el era singurul care ma intzelegea. Ceilaltzi ma judecau din perspectiva lor... si judecau corect.
De curand mi-a spus ca ma iubeshte si ca am un loc special in inima lui si ca-ntotdeauna eu voi fi singura... dar nu-l mai cred...
NU TE MAI CRED! ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu