Totul si de fapt nimic!

Stateam pe scarile reci si-mi inghetzase fundul. Asteptam sa inceapa piesa. Asteptam marele grup pe care-l insotzeam la "Veronica se hotaraste sa moara". Inca nu am citit cartea. Am inceput sa citesc prea multe cartzi si brusc... pun frana. Totul se opreshte aici.

Sunt eu un tot unitar sau sunt de fapt un nimic?

Ca banii te schimba si nu-ti aduc fericirea este foarte adevarat. Nu le poti avea niciodata pe toate. Trebuie sa lipseasca mereu ceva. Urasc aceasta balantza... acest echilibru-ntre bine si rau... Nu poate fi totushi 75% bine si doar 25% rau? Se pare ca nu!

Fac pariu ca daca m-ai vedea pe strada nici macar nu ai shtii ce ascund de fapt sub aceasta fata calda si zambitoare. Nu sunt aici pentru a-ti povesti problemele mele, ci scopul meu in viatza asta este probabil cel de a le rezolva pe ale tale, neglijandu-le pe ale mele. Asa fac intotdeauna. Ii pun pe ceilalti inaintea mea, si asta nu este bine. Ei bine, s-a terminat. Acel nimic s-a hotarat sa devina cineva fie ca tu-l vei intelege sa nu.

Nu mai am nevoie de prieteni falshi, sau mai bine spus nu mai am nevoie de prieteni. Voi face exact cum ma taie capul, pentru ca atunci cand ati avut nevoie, am fost acolo pentru voi, iar acum... cand am nevoie eu de voi, va coditzi si va facetzi oameni ocupatzi. Poate ca si eu eram ocupat atunci, dar am lasat totul pentru voi. "Prieteni pana la moarte!" mai inseamna ceva pentru voi? Acel trepied care mai bine de 10-13 ani a rezistat, vreti sa-l distrugetzi? Vreti sa-i taiati unul din picioare si sa-l inlocuitzi? Spun prostii, pentru ca de fapt am ajuns sa fim picioarele unui scaun, multumita lui Dydy. Ma excludeti de ce? Pentru ca nu ma intzelegetzi? Nu mai am nevoie de nimic de la voi.

Vorbele voastre ma ranesc acum. Sunt vulnerabil oricarui atac. Asa am fost intotdeauna, si asa voi fi pana cand voi inchide ochii definitiv. Nu vreau insa sa shtiu ca ma judecatzi in continuare. Mai conteaza ce vreau eu totusi? O sa raman pe o linie de plutire ashteptand sa avetzi nevoie de mine, si n-o sa fac cum facetzi voi... n-o sa va intorc spatele, ci o sa va ajut. Exista un Dumnezeu acolo sus, si gandul asta ma consoleaza enorm.