Nu ma mai recunosc nici eu, nici persoanele din jurul meu. De ce oare? Probabil pentru ca mi-am impus de curand sa fac si altceva decat sa-mi pierd viata stand degeaba si pierzand vremea pe net. Citesc! Am renuntat la net! [nu chiar definitiv] Merg la teatru! Invat! Scriu! Visez! [desi nu pot dormi noaptea din anumite cauze lesne de inteles, precum "astenia de primavara", o fata dulce foc, sau grijile care nu-mi dau pace]
Ce sa mai! Ma culturalizez acum, la batranete.
Acelasi drum ca-n fiecare zi. Q mp3 playerul la mn si q cashtile-n urechi, ma indrept spre locul de munca! Bine-nteles ca nu auzeam nimic decat aceeasi muzica "inundandu-mi" urechile. Ma trezesc ca ma inteapa ceva in piciorul drept. Prima oara incet. A doua oara putin mai tare, iar a treia oara simteam ca mor. Ma intorc, si il vad prins cu coltii de piciorul meu. Se uita nevinovat la mine.
"Auzi mah, tu esti chiar nesimtit?" i-am spus imediat, dandu-mi castile jos din urechi... de nervi.
Imi da drumul la picior. Vede cateva picaturi de sange pe asfalt si incepe sa le linga. Nu-mi mai simteam piciorul, dar oricat de mult ma durea, nu-mi puteam varsa nervii pe un biet catel. Imi dau ghiozdanul jos din spate si-i intind un sandwich. Se uita speriat la mine. Nu mai stia ce sa inteleaga.
"Cum naiba vine asta? Eu il mushc shi el imi ofera un sandwich? Ceva nu e in regula aici!" parea ca-si spune el.
Timid se apropie de mine. Imi linge mana, si o zbugheshte q sandwichul in gura, dand din coada... parca sa-mi faca in ciuda. Nu-s suparat pe el ca m-a muscat, ci mai degraba ash fi suparat pe prietenii care m-au injunghiat pe la spate, pe aceia pe care i-am considerat prietenii mei, acele persoane la care tineam pana sa ma vorbeasca pe la spate.
Nu mi-am facut un dusman, ci mi-am facut un prieten. Un prieten patruped, care e demn de prietenia mea... e mai demn decat veti fi voi vreodata! [Se stiu ei]
O sa-l infiez probabil... iar el intr-o buna zi-mi va pazi groapa si se va stinge abia atunci cand va fi sigur ca am avut parte de linistea sufleteasca.
Sumbru? Nu mi se pare! Numai ca voi niciodata n-o sa vedeti dincolo de aparente. Niciodata n-o sa vedeti daca exista sau nu un geniu ascuns in mine. Dar shtitzi ceva?
I DON'T GIVE A FUCK!
Astazi poate-mi ling ranile, dar ganditi-va ca maine pot renaste mult mai puternic, pentru ca ceea ce nu m-a omorat inca, ma va face mai puternic. Iar ceea ce m-a omorat deja, nu se va mai intampla pentru ca nu voi permite una ca asta... niciodata. Nici mie, nici copiilor mei, si atata timp cat voi trai, nici copii copiilor mei nu vor repeta aceleasi greseli ca bunicul lor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu