Castelul de nisip

Traim intr-o lume gri si plina de nisip. Sumtem simpli calatori purtati de vant. Nu stim decat drumul acasa-munca, munca-acasa si uitam sa apreciem un singur lucru: IUBIREA. Deci puiule, pentru ca stiu ca nu ai inteles asta... acum vorbeste mincinosul din mine. Iti voi spune minciuni dulci si adevarate. Din respect... Da, din respect... pentru ca mi-a mai ramas macar o farmitura pentru tine si nimic pentru altii. Din respect pentru tine, voi duce cu mine in mormant ceea ce am promis atunci ca n-o sa spun. Stim insa cateva persoane care stiu despre ce este vorba, dar asta depinde numai de ei. Eu insa de acum inainte-mi voi face partea de promisiune, pentru tine, PUIULE. Pentru tine!
Acum vorbeste acea parte din mine lipsita de caracter. Vorbesti cu cel mai josnic om existent vreodata. Acea imagine adevarata iti vorbeste. Nu este imaginea din oglinda. Nu este acea holograma... Ci sunt chiar eu. Adevaratul eu. De ce feresti privirea, puiule? Nu-ti place ceea ce vezi? Sunt ceea ce sunt si-mi place sa fiu asa. Imi place ceea ce am devenit si nu mai vreau sa ma intorc la ceea ce eram candva.
Mai tii minte castelul de nisip facut denoi? A rezistat multor valuri, pana-ntr-o seara cand o furtuna ingrozitoare l-a facut praf. Suntem mici firicele de praf acum... Mici firicele ce ne adunam in colonii si formam mai apoi nisipul probabil. Ce se va intampla de acum inainte oare? Acum cand micul nostru fort s-a daramat? Acum cand ai realizat ca nu-ti poti pune baza in criminalul care sunt? Imi place sa fac asta. Deja sunt dependent de ea si nu ma mai pot opri. Imi provoaca placere! Este atat de frumos sa ai puterea de a spune NU. Dar NU, puiule... Nu-ti voi mai spune nu, ci doar te voi lasa sa zbori.
Zboara, puiule! Zboara!
Ma gandesc acum la ultimul telefon. Vroiai sa nu se mai termine. Parca asteptai sa te trezeasca cineva si sa-ti spuna ca doar ai visat urat, dar de data asta nu te-a mai trezit nimeni. Acum era adevarat. Fac pariuca mai tii minte cu ce eram imbracat ultima oara cand m-ai vazut. O sa tii minte asta, nu? O sa tii minte cu siguranta ultimul sarut... sau poate ca nu. Ma vei arunca intr-un colt din inima ta si vei lasa ca praful sa se depuna pe mine pana cand ma va acoperi de tot.
Din respect pentru tine voi uita acea noapte furtunoasa. Nu azi... Nu maine... Intr-o zi! Candva! Si-mi voi aminti probabil cu drag de tine. Dar nu acum puiule. Nu acum! Dupa fiecare furtuna asteptam ca marea sa se linisteasca... Asteptam... Asteptam... Asteptam...
Trezeste-te, puiule! Ai visat urat!