Stau singur la masa si beau din sangele dusmanului meu. Suntem in garajul tatalui meu, dar acesta este plecat acum de acasa. Dusmanul meu zace inconshtient pe jos intr-o balta de sange. Din cand in cand il mai aud cum mormaie cate ceva. Sa tot fi baut 2-3 litri din sangele lui. I-am spus acum mult timp sa nu ma tradeze si sa nu ma vorbeasca pe la spate... dar parca nu l-as fi prevenit.
Are un gust ciudat... un gust sarat si usor intepator la limba. Imi place! Poate ca daca ar fi fost sangele meu nu mi-ar fi placut atat de mult. Ma ridic de pe scaun si ma-ndrept spre el. Ii ridic capul!
„Dintre toti, de ce tocmai tu trebuia sa ma musti de cur?“ hptiu! [l-am scuipat] si-i dau drumul capului pe ciment. Suna a gol!
Mai sorb doua guri si incep sa-mi aduc aminte: am impartit aceeasi bucata de paine, am avut acelasi loc de munca acum o perioada de timp, ba chiar am avut si aceleasi prietene. Nenorocitule! Nu mai meriti nimic din partea mea.
Il las sa se chinuie si-l vad cum moare cate putin! Este a doua zi de cand e in starea asta. N-o mai duce mult! Pana maine ma voi descotorosi de el! As putea sa-i dau foc in garajul lui tata sau sa-l arunc sub podul din Herastrau. O sa gasesc eu o solutie pana la urma!
Cat de ciudat este acest lucru numit SANGE... Acest lucru fara de care oamenii n-ar mai trai. Fara sangele care actioneaza precum benzina sau motorina pentru mashini, shi fara inima ce functioneaza asemeni unui motor pompand aceshti 5 litri de sange din corpul nostru in fiecare secunda din viatza... Poti sa te tai, sa te usture, sa te pansezi si dupa o perioada sa-ti treaca... dar poti sa injunghii pe cineva, sa-ti para rau si sa nu mai ai ce face decat sa-l/s-o privesti cum moare sub ochii tai in timp ce tu regreti totul. Apoi ai o viata intreaga timp sa te caiesti in inchisoare. Ce preferi?
Eu am preferat sa iert, pentru ca sper ca intr-o buna zi sa fiu iertat decat sa fiu omorat.
Iertarea e solutia!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu